PUNEREA SUB INTERDICȚIE JUDECĂTOREASCĂ

Punerea sub interdicție judecătorească se aplică doar în cazul persoanelor care nu au discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele lor, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale. Cererea declanșării acestei proceduri va fi soluționată de instanța de tutelă și trebuie să cuprindă faptele din care rezultă problemele de sănătate mintală ale persoanei, precum și dovezile pe care se sprijină susținerile făcute.

Înainte de judecarea cererii, președintele completului va transmite o copie a cererii către persoana a cărei punere sub interdicție a fost cerută și va dispune numirea unui curator care să reprezinte interesele persoanei, dacă aceasta nu se poate înfățișa personal în instanță. Procurorul sau organele de poliție vor efectua cercetări cu privire la acțiunea introdusă și vor dispune prezentarea persoanei bolnave în cadrul unei comisii de medici specialiști, în vederea expertizării acesteia.

După îndeplinirea acestor formalități, instanța va ordona stabilirea termenului de judecată. În cadrul procedurii este obligatorie ascultarea celui a cărei punere sub interdicție se solicită, iar în cazul în care nu se poate prezenta în fața instanței, instanța se va deplasa la locul în care se găsește acesta.

În cazul admiterii cererii, hotărârea se va comunica la Serviciul public comunitar de evidență a persoanelor pentru efectuarea mențiunilor cuvenite pe marginea actului de naștere, la serviciul sanitar competent în vederea supravegherii permanente, la biroul de cadastru și publicitate imobiliară, dacă este cazul, precum și la registrul oficiului comerțului, în anumite situații.

Ridicarea interdicției judecătorești se poate dispune la încetarea cauzelor care au condus la instituirea acestei măsuri. Cererea se poate formula de către persoana pusă sub interdicție, de tutore sau de autoritățile îndreptățite.

Material publicat la data de 12.05.2017 în www.presagalati.ro
http://presagalati.ro/punerea-sub-interdictie-judecatoresca-procedura-de-solutionare-a-cererii/

Modificări în materia ordinului de protecție - excepție de neconstituționalitate admisă

 Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate a articolului 5 litera c din Legea 217/2003 privind combaterea violenței în familie, care impunea obligația ca persoanele care au avut relații de concubinaj sau asemănătoare celor părinte-copil să conviețuiască pentru a se îndeplini condiția calității procesuale. Prin admiterea excepției a fost eliminată cerința conviețuirii și a fost extinsă aplicabilitatea normelor privind emiterea ordinului de protecție.

Decizia Curții vine ca urmare alinierii dispozițiilor legale interne cu normele europene. Articolul 3 din Convenția din 11 mai 2011 a Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, ratificată de România prin Legea nr. 30/2016, prevede că ”violența domestică înseamnă toate acțiunile de violență fizică, sexuală, psihologică sau economică, care se produc în mediul familial sau domestic ori între foștii sau actualii soți sau parteneri, indiferent dacă agresorul împarte sau a împărțit același domiciliu cu victima.”

Totodată, instanța a avut în vedere faptul că, în conformitate cu articolul 20 alin. 2 din Constituția României, în cazul unor neconcordanțe între normele interne și cele internaționale la care România este parte, reglementările internaționale au prioritate.

Decizia este definitivă și general obligatorie, de imediată aplicare.

Articol publicat la data de 3.05.2017 în www.presagalati.ro
http://presagalati.ro/ordinul-de-protectie-exceptie-de-neconstitutionalitate/

Ordinul de protecție - îndrumări pentru victimele violenței în familie

Violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de un membru de familie împotriva altuia, care provoacă sau ar putea provoca prejudicii sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale, psihologice, constrângere sau privare de libertate.

Legea 217/2003 privind prevenirea violenței în familie prevede că manifestarea violenței în familie poate îmbrăca diverse forme, fără a se limita la violența fizică. Spre exemplu, există violență domestică și dacă aceasta se manifestă la nivel verbal, psihologic, sexual, economic, social sau spiritual.

Ordinul de protecție a fost instituit de legiuitorul român tocmai pentru combaterea și prevenirea acestor tipuri de abuzuri domestice. Persoana agresată poate să se adreseze instanței, în vederea luării unor măsuri cu caracter provizoriu de combatere a pericolului reprezentat de agresor.

Cine are calitatea de a solicita emiterea unui ordin de protecție?

Articolul 5 din Legea 217/2003 prevede definițiile date de legiuitor expresiei de membru de familie. În sensul acestor norme legale, au calitatea de a solicita emiterea unui ordin de protecție ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude, soțul/soția și fostul/a soț/soție, persoanele care au stabilit relații asemănătoare celor de soț și soție sau părinți și copil, în cazul în care conviețuiesc, tutorele sau reprezentantul legal, în cazurile expres prevăzute de lege.

Având în vedere definiția expresiei de membru de familie, trebuie subliniat faptul că, în cazul concubinilor, se pot aplica dispozițiile Legii 217/2003, doar dacă victima și agresorul conviețuiesc. În practică, cererile care nu îndeplinesc condiția calității sunt respinse, fără a fi analizată situația de fapt.

Ce trebuie să conțină cererea pentru emiterea unui ordin de protecție?

Anexa la Legea 217/2003 cuprinde formularul ce trebuie completat de persoana care solicită protecție. Formularul se depune apoi la judecătoria de pe raza căreia își are domiciliul victima, este scutit de taxă judiciară de timbru și se judecă de urgență, cu participarea procurorului. Victima poate solicita numirea unui avocat din oficiu, dacă nu deține resursele financiare să fie asistată de un avocat ales. Totodată, este important ca victima să prezinte toate probele de care înțelege să se folosească (înscrisuri, înregistrări, martori, interogatoriu) și să cunoască faptul că probele a căror administrare durează un timp îndelungat vor fi respinse.

În cadrul formularului privind emiterea unui ordin de protecție se bifează obligațiile ce se solicită a fi stabilite de instanță în sarcina agresorului. Cu titlu de exemplu, menționăm posibile cerințe: să păstreze o distanță minimă determinată față de victimă, copiii acesteia și locul de muncă al victimei, să interzică agresorului orice contact cu victima, inclusiv telefonic sau prin corespondență, obligarea agresorului să predea armele deținute, în cazul în care acesta posedă, să se dispună încredințarea copiilor minori, să fie evacuat agresorul din locuința familiei, etc.

Este important de reținut că ordinul de protecție poate fi emis pe o durată de cel mult 6 luni, se execută de îndată și se comunică structurilor Poliției Române din raza domiciliilor victimei și agresorului. Nerespectarea măsurilor impuse prin hotărârea instanței reprezintă infracțiune și se pedepsește cu închisoarea. Ordinul de protecție se poate prelungi prin introducerea unei noi cereri la expirarea duratei, dacă starea de pericol subzistă sau au apărut elemente noi.

Articol publicat la data de 27.04.2017 în www.presagalati.ro
http://presagalati.ro/ordinul-de-protectie-calea-legala-de-lupta-impotriva-violentei-domestice/