Contravenţii prevăzute de Noul Cod al Muncii

Art. 276

(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte:

a) nerespectarea dispoziţiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe ţară, cu amendă de la 300 lei la 2.000 lei;

b) încălcarea de către angajator a prevederilor art. 34 alin. (5), cu amenda de la 300 lei la 1.000 lei;

c) împiedicarea sau obligarea, prin ameninţări ori prin violenţe, a unui salariat sau a unui grup de salariaţi să participe la grevă ori să muncească în timpul grevei, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;

d) stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispoziţiilor legale, cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei;

e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;

e1) prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă, cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei;

f) incalcarea de catre angajator a prevederilor art. 134 si 137, cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei;

g) incalcarea obligatiei prevazute la art. 135, cu amenda de la 5.000 lei la 20.000 lei;

h) nerespectarea dispozitiilor privind munca suplimentara, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei;

i) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului saptamanal, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei;

j) neacordarea indemnizaţiei prevăzute la art. 53 alin. (1), în cazul în care angajatorul îşi întrerupe temporar activitatea cu menţinerea raporturilor de muncă, cu amendă de la 1.500 lei la 5.000 lei;

k) încălcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;

l) încălcarea de către angajator a obligaţiei prevăzute la art. 27 şi 116, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;

m) nerespectarea prevederilor legale privind înregistrarea de către angajator a demisiei, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;

n) încălcarea de către agentul de muncă temporară a obligaţiei prevăzute la art. 1001, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei;

o) încălcarea prevederilor art. 16 alin. (3), cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei.

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de muncă.

(3) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică dispoziţiile legislaţiei în vigoare.

Plângerea contravenţională

Argumente utile în motivarea unei plângeri contravenţionale:

Deşi legislaţia internă, respectiv O.G. 2/2001, nu prevede obligaţia pentru agentul constatator de a indica probe în dovedirea faptei, practica Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) este constantă în a considera contravenţiile din dreptul intern român ca fiind „infracţiuni”.

În aceste condiţii, proba celor imputate se face după regulile din procedura penală, cel acuzat (respectiv contravenientul) beneficiind de prezumţia de nevinovăţie, prezumţie care poate fi răsturnată doar prin administrarea de probe clare şi concludente.

În acestă privinţă s-a pronunţat şi Curtea Europeană în cauza Anghel contra României, motivându-se că procedura în materie contravenţională este asimilată procedurii penale, iar stabilirea vinovăţiei doar pe baza afirmaţiilor agentului constatator cuprinse în Procesul Verbal, încalcă dreptul la un proces echitabil, drept fundamental cuprins în art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 20 alin 2 din Constituţia României, reglementările internaţionale au prioritate în faţa legislaţiei naţionale.

Având în vedere aceste aspecte, solicitaţi prin plângere ca agentul constatator să aducă probe pentru dovedirea celor reţinute în procesul verbal de constatare a contravenţiei. (planşe foto, materiale video şi orice alt mijloc de probă ce ar putea fi considerat util)



Plângerea contravenţională se timbrează cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei!



 ***** Onorariile practicate de cabinetul nostru de avocatura sunt minimale, adaptate posibilităţilor clientului!

Asistenţa juridică în cadrul urmăririi penale

Asistenţa juridică este una dintre cele mai importante componente ale dreptului de apărare al părţilor, alături de posibilitatea acestora de a-şi asigura personal apărarea şi de obligaţia organelor judiciare de a avea în vedere, din oficiu, toate aspectele care sunt în favoarea părţilor, iar reglementarea ei în Constituţie, în Codul de procedură penală, în Legea nr.92/1992 şi în Legea nr.51/1995 constituie o garanţie a exercitării acestui drept fundamental.
Asistenţa juridică în procesul penal reprezintă activitatea complexă desfăşurată în condiţiile legii, de apărător pentru promovarea şi apărarea intereselor procesuale legitime ale învinuitului sau inculpatului în procesul penal.

Conform art. 171 Cod Procedură Penală:

(1) Învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărator în tot cursul urmăririi penale şi al judecăţii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoştinţă acest drept.

(2) Asistenţa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

(3) În cursul judecăţii, asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

(4) Când asistenţa juridică este obligatorie, dacă învinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.

(4 ind. 1) Când asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la data stabilită pentru efectuarea unui act de urmărire penală sau la termenul de judecată fixat şi nici nu asigură substituirea, pleacă sau refuză să efectueze apărarea, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordându-i timpul necesar pentru pregătirea apărării. În cursul judecăţii, după începerea dezbaterilor, când asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales lipseşte, nejustificat, la termenul de judecată şi nu asigură substituirea, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordând un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării.

(5) Delegaţia apărătorului desemnat din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales.

(6) Dacă la judecarea cauzei apărătorul lipseşte şi nu poate fi înlocuit în condiţiile alin. 4 ind. 1, cauza se amână.