ORDINUL DE PROTECŢIE

   În legislația românească, actul normativ cadru din domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie este Legea nr. 217/2003. Această lege a fost modificată într-o manieră consistentă prin Legea nr. 25/2012 pentru a fi corectate anumite deficienţe semnalate în practică.
Modificările au vizat, în principal, următoarele aspecte:

1. indicarea expresă a principiilor care guvernează domeniul protecţiei şi promovării intereselor victimelor violenţei în familie;
2. extinderea ariei de acoperire a conceptului de „violenţă în familie” astfel încât el să corespundă cu standardele de definire impuse de instrumente juridice internaţionale
3. extinderea numărului situaţiilor de interrelaţionare care sunt acoperite de conceptul „membru de familie” prin raportare la domeniul de reglementare;
4. crearea unui instrument de protecţie care şi-a dovedit utilitatea în alte legislaţii şi care în Legea nr. 217/2003 este denumit „ordin de protecţie”.

   Ceea ce se solicita cu necesitate din punct de vedere doctrinar ca modalitate de protejare a victimelor violenţei în familie este, însă, un instrument complex care să poată fi utilizat în regim de urgenţă pentru a înlătura de îndată expunerea la tratementele agresive. În fapt este vorba despre o cale de înlăturare a unui pericol iminent la care victima poate fi expusă şi care poate genera situaţii de comitere împotriva sa a unor infracţiuni grave cu privire chiar la dreptul său la viaţă. Cu alte cuvinte, prin raportare la necesităţi practice, era necesară completarea cadrului de instrumente de protecţie a victimelor violenţei în familie cu unul de tip preventiv cu efect imediat prin raportare la pericolul la care victimele acestui tip de violenţă sunt expuse. Acest instrument a fost creat prin Legea nr. 25/2012 şi poartă denumirea de „ordin de protecţie”.

   În conformitate cu art. 23 din Legea nr. 217/2003, „persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre măsurile, obligaţiile sau interdicţiile indicate expres de lege.
    Între aceste măsuri se numără:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate. Prin formularea textului legal se legitimează o limitare a exerciţiului dreptului la viaţă privată şi la domiciliu al celui împotriva căruia s-ar dispune o astfel de măsură, cu privire la care existau reţineri serioase din punct de vedere practic. Limitarea este justificată prin raportare comportamentul agresiv fizic sau psihic pe care acesta îl adoptă faţă de membrii de familie şi care generează un pericol pentru aceştia. O astfel de prevedere ar putea fi considerată ca fiind în contradicţie cu reglementarea din art. 8 alin. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, în conformitate cu care „orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei sale”. Considerăm că nu ne vom afla în situaţia unei încălcări a prevederilor convenţionale citate în cazul emiterii unui ordin de protecţie în baza căruia o persoană este evacuată din domiciliul stabilit într-un imobil al cărui proprietar este chiar ea. Aceasta deoarece art. 8 însuşi, în alineatul (2) din Convenţia europeană a drepturilor omului prevede că: este admisă ingerenţa unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept: „dacă aceasta este prevăzută de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora”;

b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei. Fără îndoială, măsura are în vedere cazurile în care cei agresaţi au ales sau au fost obligaţi să părăsească locuinţa pentru a evita continuarea sau repetarea comportamentului agresiv;

c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;

d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate. Întrucât legea nu stabileşte o anumită distanţă, aceasta urmează să fie indicată expres de către instanţă în ordinul de protecţie;

e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic. Măsura nu se confundă cu măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite localităţi (art. 116 C.pen.) pentru că ea nu presupune existenţa unei condamnări la pedeapsa închisorii de cel puţin un an şi condamnări anterioare (alin. 1 al art. 116 C.pen.), la o pedeapsă mai mare de 5 ani, indiferent dacă a mai avut condamnări anterioare (alin. 2), indiferent de pedeapsă şi de existenţa vreunei condamnări anterioare, în cazul comiterii unei infracţiuni de furt, tâlhărie, speculă, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, cerşetorie, prostituţie, viol şi perversiune sexuală (alin. 4);

f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;

g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;

h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.

   Prin hotărârea prin care se emite ordinul de protecţie, instanţa poate dispune şi cu privire la alte măsuri:

- ca agresorul să suporte şi contravaloarea chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc sau urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială;

- obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie;

- poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.


Model cerere privind ordinul de protecţie




 ***** Onorariile practicate de cabinetul nostru de avocatura sunt minimale, adaptate posibilităţilor clientului!

Obligativitatea medierii

Începând cu 1 octombrie 2012 au intrat în vigoare dispoziţiile Legii 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator (modificată şi completată prin Legea 115/2012) ce instituie obligativitatea informării cu privire la mediere pentru fiecare persoană (fizică sau juridică) ce îşi propune deschiderea unui proces judiciar în anumite domenii expres prevăzute de lege. Aceeaşi obligativitate este prevăzută şi pentru părţile ce se află deja cu o cauză pe rolul instanţelor de judecată.

În acest sens, părţile sunt ţinute să parcurgă o şedinţă de informare cu privire la mediere.

Instanţele sunt şi ele ţinute să ceară, tuturor părţilor din dosar, dovada parcurgerii acestei şedinţe de informare. Această obligativitate a solicitării, respectiv prezentarea dovezii, se va aplica începând cu luna ianuarie 2013.

În vederea asigurării acestei informari a tuturor părţilor din dosar, mediatorul va parcurge anumite etape specifice medierii, în funcţie de fiecare cauză în parte. În acest sens, prin lege se instituie o procedură flexibilă, ce permite mediatorului să aplice un model propriu de organizare a procedurii de mediere (în condiţiile legii) pentru a răspunde cât mai bine nevoilor celor ce i se adresează.

Onorariu avocat

Onorariile pot fi stabilite astfel:

•  a) onorarii orare;

•  b) onorarii fixe (forfetare);

•  c) onorarii de succes.

•  d) onorarii formate din combinarea criteriilor de la lit. a), b) si c).

·    Onorariul orar este stabilit pe ora de lucru, respectiv o sumă fixă de unităţi monetare cuvenită avocatului pentru fiecare oră de servicii profesionale pe care o prestează clientului.

·     Onorariul fix (forfetar) constă într-o suma fixă cuvenită avocatului pentru un serviciu profesional sau pentru categorii de astfel de servicii profesionale pe care îl prestează sau, după caz, le prestează clientului.

·   Onorariul orar şi fix (forfetar) se datorează avocatului indiferent de rezultatul obţinut prin prestarea serviciilor profesionale.

·    Avocatul poate să primească de la un client onorarii periodice, inclusiv sub forma forfetară.

·   Avocatul are dreptul ca în completarea onorariului fixat să solicite şi să obţina şi un onorariu de succes, cu titlu complementar, în funcţie de rezultat sau de serviciul furnizat, în cauzele penale, onorariul de succes nu poate fi practicat decât în legătură cu latura civilă a cauzei. Onorariul de succes constă într-o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea de către avocat a unui anumit rezultat. Onorariul de succes poate fi convenit împreună cu onorariul orar sau fix. 


Pentru detalii privind onorariile percepute - 0755.423.558

Excepţia de neconstituţionalitate art. 320 ind. 1 din Codul de Procedură Penală

Publicată în Monitorul Oficial nr.853 din 2 decembrie 2011

Astfel, Curtea:

1. Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art.320¹ din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile

2. Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că alineatul final al art. 320¹ din Codul de procedură penală este neconstituţional.

3. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320¹ din Codul de procedură penală, excepţie ridicată în contestaţie la executare de Aurelian Mihai M. Tomulescu în Dosarul nr.1.414/280/2011 al Judecătoriei Piteşti – Secţia penală, de Iulian Fentzel în Dosarul nr.1.138/233/2011 al Judecătoriei Galaţi şi de Ciprian Gorocilă în Dosarul nr.8.336/212/2011 al Judecătoriei Constanţa – Secţia penală.

Sursa: Curtea Constituţională

Contravenţii prevăzute de Noul Cod al Muncii

Art. 276

(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte:

a) nerespectarea dispoziţiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe ţară, cu amendă de la 300 lei la 2.000 lei;

b) încălcarea de către angajator a prevederilor art. 34 alin. (5), cu amenda de la 300 lei la 1.000 lei;

c) împiedicarea sau obligarea, prin ameninţări ori prin violenţe, a unui salariat sau a unui grup de salariaţi să participe la grevă ori să muncească în timpul grevei, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;

d) stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispoziţiilor legale, cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei;

e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;

e1) prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă, cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei;

f) incalcarea de catre angajator a prevederilor art. 134 si 137, cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei;

g) incalcarea obligatiei prevazute la art. 135, cu amenda de la 5.000 lei la 20.000 lei;

h) nerespectarea dispozitiilor privind munca suplimentara, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei;

i) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului saptamanal, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei;

j) neacordarea indemnizaţiei prevăzute la art. 53 alin. (1), în cazul în care angajatorul îşi întrerupe temporar activitatea cu menţinerea raporturilor de muncă, cu amendă de la 1.500 lei la 5.000 lei;

k) încălcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;

l) încălcarea de către angajator a obligaţiei prevăzute la art. 27 şi 116, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;

m) nerespectarea prevederilor legale privind înregistrarea de către angajator a demisiei, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;

n) încălcarea de către agentul de muncă temporară a obligaţiei prevăzute la art. 1001, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei;

o) încălcarea prevederilor art. 16 alin. (3), cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei.

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de muncă.

(3) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică dispoziţiile legislaţiei în vigoare.

Plângerea contravenţională

Argumente utile în motivarea unei plângeri contravenţionale:

Deşi legislaţia internă, respectiv O.G. 2/2001, nu prevede obligaţia pentru agentul constatator de a indica probe în dovedirea faptei, practica Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) este constantă în a considera contravenţiile din dreptul intern român ca fiind „infracţiuni”.

În aceste condiţii, proba celor imputate se face după regulile din procedura penală, cel acuzat (respectiv contravenientul) beneficiind de prezumţia de nevinovăţie, prezumţie care poate fi răsturnată doar prin administrarea de probe clare şi concludente.

În acestă privinţă s-a pronunţat şi Curtea Europeană în cauza Anghel contra României, motivându-se că procedura în materie contravenţională este asimilată procedurii penale, iar stabilirea vinovăţiei doar pe baza afirmaţiilor agentului constatator cuprinse în Procesul Verbal, încalcă dreptul la un proces echitabil, drept fundamental cuprins în art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 20 alin 2 din Constituţia României, reglementările internaţionale au prioritate în faţa legislaţiei naţionale.

Având în vedere aceste aspecte, solicitaţi prin plângere ca agentul constatator să aducă probe pentru dovedirea celor reţinute în procesul verbal de constatare a contravenţiei. (planşe foto, materiale video şi orice alt mijloc de probă ce ar putea fi considerat util)



Plângerea contravenţională se timbrează cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei!



 ***** Onorariile practicate de cabinetul nostru de avocatura sunt minimale, adaptate posibilităţilor clientului!

Asistenţa juridică în cadrul urmăririi penale

Asistenţa juridică este una dintre cele mai importante componente ale dreptului de apărare al părţilor, alături de posibilitatea acestora de a-şi asigura personal apărarea şi de obligaţia organelor judiciare de a avea în vedere, din oficiu, toate aspectele care sunt în favoarea părţilor, iar reglementarea ei în Constituţie, în Codul de procedură penală, în Legea nr.92/1992 şi în Legea nr.51/1995 constituie o garanţie a exercitării acestui drept fundamental.
Asistenţa juridică în procesul penal reprezintă activitatea complexă desfăşurată în condiţiile legii, de apărător pentru promovarea şi apărarea intereselor procesuale legitime ale învinuitului sau inculpatului în procesul penal.

Conform art. 171 Cod Procedură Penală:

(1) Învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărator în tot cursul urmăririi penale şi al judecăţii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoştinţă acest drept.

(2) Asistenţa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

(3) În cursul judecăţii, asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

(4) Când asistenţa juridică este obligatorie, dacă învinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.

(4 ind. 1) Când asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la data stabilită pentru efectuarea unui act de urmărire penală sau la termenul de judecată fixat şi nici nu asigură substituirea, pleacă sau refuză să efectueze apărarea, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordându-i timpul necesar pentru pregătirea apărării. În cursul judecăţii, după începerea dezbaterilor, când asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales lipseşte, nejustificat, la termenul de judecată şi nu asigură substituirea, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordând un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării.

(5) Delegaţia apărătorului desemnat din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales.

(6) Dacă la judecarea cauzei apărătorul lipseşte şi nu poate fi înlocuit în condiţiile alin. 4 ind. 1, cauza se amână.

Recuperare taxă de poluare - Decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

   Taxa de poluare care trebuie achitată la prima înmatriculare în România a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre are ca efect descurajarea importului în România de maşini second-hand cumpărate din alte state membre, potrivit deciziei Curţii de Justiţie a UE. Curtea a constatat că "regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcţie de provenienţa lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcţie de cetăţenia sau naţionalitatea lor". Astfel, taxa este datorată independent de cetăţenia sau naţionalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs şi de faptul că vehiculul a fost cumpărat de pe piaţa naţională sau importat. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale, potrivit CJUE.

    În consecinţă, Curtea apreciază că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.

    Taxa de poluare instituită prin reglementarea română este contrară dreptului Uniunii, iar efectul său este să descurajeze importul şi punerea în circulaţie a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre, a decis Curtea de Justiţie al UE.

Astfel că persoanele fizice sau juridice care au plătit această taxă pot cere acum restituirea ei în instanţă, în baza deciziei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Model cerere de preschimbare termen

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a), ______________, domiciliat(ă) în ________, Jud. ________, Str. _______, Nr.___, Etajul ___, Apart.___, în calitate de ______ (calitatea procesuală pe care o aveţi - ex. Reclamant/ă) în dosarul ce formează obiectul cauzei nr.________, aflat pe rolul ______(instanţa - Ex. Judecătoriei Galaţi) cu termen de judecată la data de________ , formulez

CERERE DE PRESCHIMBARE A TERMENULUI DE JUDECATĂ

având în vedere faptul că____________________(motivele pentru care solicitaţi preschimbarea termenului de judecată) vă rugăm să dispuneți fixarea unui alt termen de judecată în conformitate cu art. 153 C.pr.civ.





DATA,                                                                                                             SEMNĂTURA,

DOMNULUI PREŞEDINTE AL_________________________ (instanţa pe rolul căreia se află dosarul- Ex. Judecătoriei Galaţi)

Model cerere de divorţ (cu sau fără minori) în conformitate cu Noul Cod Civil

DOMNULE PREŞEDINTE,

    Subsemnatul(a) _________, domiciliat(ă) în_________, judeţul________, str.________, nr.___ , etajul___, apart.___,  în contradictoriu cu soţia(soţul) meu________ domiciliat(ă) în________ , judeţul________, str.______, nr._______, etajul___, apart.___, formulez prezenta

CERERE DE DIVORŢ

pentru ca prin hotărârea pe care o veţi pronunţa să dispuneţi:

- desfacerea căsătoriei încheiate între subsemnatul(a) şi pârâtul(a) ______, la data de_____ şi înscrisă în registrul de stare civilă sub nr._____, din vina exclusivă a pârâtului(ei) conform art. 373 din Noul Cod Civil;

- revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei şi anume acela de_________ conform disp. art. 383 al. 3 din Noul Cod Civil;

- obligarea pârâtului(ei) la plata cheltuielilor de judecată.

MOTIVELE ACŢIUNII

   În fapt, m-am căsătorit cu pârâtul(a) la data de_______, conform certificatului de căsătorie nr._____, emis la data de_______, eliberat de către_____. Relaţiile de familie sunt grav şi iremediabil vătămate pentru că________ (motivele de divorţ)

Consider că, din motivele menţionate mai sus, căsătoria nu mai este posibilă. Menţionez că din căsătoria noastră nu au rezultat copii. 

În drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile disp.  art. 373, art. 383 al. 3 din Noul Cod Civil şi art. 112 şi art. 274 din Codul de Procedură Civilă.

În dovedirea acţiunii solicit administrarea probei cu martori, pentru care propun pe: 1.________, domiciliat in_____, judetul____, str._____, nr._____, etajul____, apart._____; 

2.________, domiciliat in_____, judetul_____, str._____, nr._____, etajul____, apart._____. 

Semnătura reclamantului(ei)

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI____________

• Motivele de divorţ reprezintă situaţia de fapt care a dus la destrămarea relaţiilor de familie.

• Fiecare capăt de cerere trebuie motivat
• Cererea de divorţ se depune în dublu exemplar

• La cererea de divorţ se anexează taxa judiciară de timbru după cum urmează:

                               - pentru cererea întemeiată pe art. 373 lit. a  - 200 lei;

                               -pentru cererea întemeiată pe art. 373 lit. b şi c - 100 lei

                               - pentru cererea îtemeiată pe art. 373 lit. d - 50 lei

        În cazul desfacerii căsătoriei din care au rezultat copii minori, la cererea de divorţ se vor adăuga trei noi capete de cerere:

- exercitarea autorităţii părinteşti comune/exclusive de către ambii părinţi sau, după caz, de către mamă/tată conform art. 397 din Noul Cod Civil în cazul autorităţii părinteşti comune sau art. 398 în cazul exercitării autorităţii părinteşti exclusive.

- stabilirea domiciliui copilului minor/copiilor minori ____________, născut/i la data de ____________  la domiciliul mamei/ tatălui conform art. 400 din Noul Cod Civil.

şi

- stabilirea unei pensii de întreţinere în cuantum prevăzut de lege pentru copilul/copiii rezultaţi din căsătorie conform art. 402 din Noul Cod Civil.

   De asemenea, la cererea de divorţ se vor anexa şi certificatele de naştere ale copiilor.

   Până la pronunţarea definitivă şi irevocabilă a divorţului, copiii pot fi încredinţaţi unuia din dintre părinţi pe calea ordonanţei preşedinţiale, tot pe această cale se poate stabili şi pensia de întreţinere, până la soluţionarea dosarului de divorţ. 

 ***** Menţionez că acest model este unul exemplificativ, acesta trebuie să fie adaptat particularităţilor fiecărei speţe în parte! 

 ***** Onorariile practicate de cabinetul nostru de avocatura sunt minimale, adaptate posibilităţilor clientului!

Asistenţă şi reprezentare juridică - Dreptul familiei

• încheierea căsătoriei;
• încetarea căsătoriei;
• desfacerea căsătoriei (divorţul);
• anularea căsătoriei;
• păstrarea/renunţarea la numele din timpul căsătoriei;
• ieşirea din indiviziune (partajul bunurilor comune).
• încredinţarea minorilor în cadrul separaţiei de fapt sau în urma divorţului;
• stabilirea/modificarea pensiei de întreţinere;
• stabilirea filiaţiei;
• tăgăduirea paternităţii;
• stabilirea/modificarea programului de vizitare;
• rele tratamente aplicate minorului şi abandonul de familie.