Partajul se poate realiza pe cale convenţională – atunci când
coproprietarii se înţeleg între ei cu privire la modalitatea de
realizare a partajului sau prin hotărâre judecătorească – atunci când
părţile nu se înţeleg cu privire la modalitatea de împărţire a bunului
comun.
În toate cazurile, fie că se realizează prin buna învoială sau prin
hotărâre judecătorească, toţi coproprietarii trebuie să ia parte la
împărţeală, neparticiparea tuturor fiind un caz de nulitate absolută.
Dreptul de a cere sistarea stării de indiviziune aparţine fiecărui
coproprietar; cu toate acestea, art. 673 din Noul cod civil prevede
posibilitatea instanţei de a suspenda soluţionarea acţiunii de partaj pe
o perioadă de cel mult un an, în situaţia în care s-ar pune problema
prejudicierii grave a intereselor celorlalţi coproprietari.
În acţiunea de partaj, care este o acţiune reciprocă, oricare din
coproprietari are calitate procesuală activă, acţiunea urmând a fi
exercitată în contradictoriu cu toţi ceilalţi coproprietari. De
asemenea, au calitate procesuală activă şi succesorii în drepturi ai
coproprietarilor, fie prin acte între vii, fie pentru cauză de moarte.
Dreptul de a cere partajul, deşi este imprescriptibil sub aspect
extinctiv, poate fi totuşi paralizat în situaţia în care unul dintre
coproprietari a uzucapat cotele-părţi din drept ale celorlalţi
coproprietari.
Una dintre modalităţile de ieşire din indiviziune este prin formarea
loturilor egale. Prin această modalitate, în primul rând se va forma şi
evalua masa de partajat, urmând a se proceda la alcătuirea şi atribuirea
loturilor. Loturile vor fi alcătuite potrivit principiului egalităţii
nu numai în valoare, dar şi în natură, dându-se fiecărui copărtaş
aceeaşi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi şi creanţe, de
aceeaşi natură şi valoare.
Inegalitatea în natură a loturilor se compensează printr-o sumă de
bani, numită sultă. Stabilirea sultei este admisibilă numai în caz de
inegalitate a loturilor, pentru întregirea drepturilor celorlalţi
copărtaşi.
Soluţia atribuirii bunului către unul dintre coproprietari are
caracter subsidiar în raport de soluţia împărţelii în natură,
aplicându-se atunci când bunul comun este indivizibil sau nu este comun
partajabil în natură. Atribuirea bunului unui coproprietar este posibilă
însă numai cu acordul expres al acestuia. De asemenea, evaluarea
bunului comun este necesară întotdeauna când se aplică soluţia
atribuirii bunului unui coproprietar, iar dacă părţile nu se învoiesc cu
privire la valoarea bunului, instanţa va dispune efectuarea unei
expertize, pentru a se stabili valoarea de circulaţie a bunului la data
judecăţii.
De asemenea, o altă variantă de împarţire este modalitatea privind
vânzarea bunului, aceasta fiind privită ca o modalitate subsidiară.
Potrivit prevederilor Codului civil, sistarea stării de indiviziune
trebuie realizată prin împărţirea masei partajabile în loturi de bunuri,
în raport cu numărul coindivizarilor şi cotele ce li se cuvin, în
scopul deplinei egalităţi a părţilor sub rezerva compensării în bani a
inegalităţii loturilor. Cât priveşte partajul în natură ca modalitate de
sistare a indiviziunii, ori de câte ori este posibilă atribuirea în
natură a bunurilor, prin formarea mai multor loturi, folosirea acestei
modalităţi de partajare este obligatorie pentru instanţă, dacă părţile
cer ca atribuirea să se facă în natură. În acest sens, instanţa trebuie
să împartă bunurile indivize astfel încât toţi coindivizarii să
primească bunuri de aceeaşi natură, dacă acest lucru este posibil, iar
loturile să fie egale din punct de vedere valoric. Pe de altă parte,
instanţa are obligaţia să împartă bunurile potrivit acordului de voinţă a
coindivizarilor, care constituie un criteriu esenţial pentru încetarea
stării de indiviziune.
Un aspect important de care trebuie să se ţină cont este că la
efectuarea partajului, în aplicarea principiului egalităţii
copartajanţilor, trebuie să se aibă în vedere valoarea bunului la data
judecăţii, iar nu valoarea existentă în momentul naşterii stării de
coproprietate.
Sursa: www.legalmagazin.ro
